Din familia de cuvinte a lui liber fac parte și compusele liber-arbi¬tru, liber-schimb, liber-cugetător, liber-profesionist. Deși se deosebesc tranșant prin elementul al doilea, se întâmplă ca aceste lexeme să fie confundate. Într-un interviu radiofonic cu un muzicant, reporterul a prezentat conlocutorul său ca fiind un… liber-cugetător. Ne-a surprins preocupa¬rea artistului, căci a fi liber-cugetător înseamnă „a promova o atitudine critică faţă de religie și biserică”. Misterul însă a fost spulberat de cuvin¬tele ce au urmat, în derularea dialogului: „Da, nu sunt angajat nicăieri”. De bună seamă, reporterul se referea la situaţia artistului de liber-profesionist, adică de „persoană care își exercită activitatea în afara unui contract de muncă”. Bineînţeles, un liber-profesionist poate fi și liber-cuge¬tător în același timp. Conversaţia la care ne referim însă nu viza concepţii¬le muzicantului sub niciun aspect, ci se axa pe activitatea lui de creaţie.