Orice împrumut, dacă „umple” un gol lexical și se constituie într-un element necesar, merită acceptat în limbă. Și dimpotrivă, dacă un cu¬vânt este, vorba lui Eminescu, „netrebuincios și netrebnic”, având cores¬pondente în limbă, dacă nu aduce nimic nou, nu nuanţează exprimarea, atunci nu ar trebui să-și găsească loc în vorbirea noastră și în inventarul lexical al unei limbi. Un astfel de intrus „netrebuincios și netrebnic” în limba română este împrumutul de origine engleză image [pron. imiği], neatestat de dicționarele limbii române. Cuvintele de acest tip, care se pronunţă altfel decât se scriu, sunt numite de specialiști xenis¬me, străinisme sau barbarisme, adică termeni non-adaptaţi la structura limbii române, dintre care o mare parte nu se vor adapta niciodată. De ce considerăm termenul image inutil în limba română? Deoarece acest împrumut recent din engleză încearcă să substituie un alt împru¬mut, anterior lui image, de origine franceză, perfect asimilat și cunoscut de toată lumea: imagine. Un cuvânt frumos, fascinant și sugestiv. Com¬paraţi: image-ul Moldovei în lume și imaginea Moldovei în lume. Cred că veţi fi de acord cu mine că imagine sună mai firesc și mai… românește decât image. Și apoi, imagine se asociază în mintea noastră cu imaginaţie, imaginar, imaginabil, inimaginabil etc., pe când image nu și-ar putea crea o familie lexicală în limba română.