Vara, cu dogoarea ei, ne goneşte la mare, la munte, la codru – oriunde putem găsi răcoare şi linişte. Mulţi orăşeni îşi petrec vacanţa lucrându-şi cotele de pământ, situate în suburbii, pe care le numesc fazende, cu un termen preluat din telenovelele braziliene. Fazendă este numită şi căsuţa improvizată pe aceste loturi de pământ. Alteori acesteia i se mai spune şi vilă. De fapt, nici fazendă, nici vilă nu constituie termenii potriviţi pentru asemenea căsuţe. În limba portugheză, fazenda înseamnă „plantaţie vastă de trestie de zahăr, cacao sau cafea etc. în Brazilia”, deci lexemul în discuţie poate fi întrebuinţat în glumă, cu intenţii ironico-umoristice, doar cu referire la lotul de pământ cultivat cu diverse plante. Vilă este un neologism cu etimologie multiplă, adică provine din limbile latină, franceză sau italiană (villa) şi are sensul de „casă elegantă şi spaţioasă, înconjurată de grădină”. Cu alte cuvinte, vila este o casă de lux, de obicei foarte mare şi, evident, costisitoare. Iar o căsuţă modestă, ridicată undeva în afara oraşului, pe lotul de pământ, se numeşte casă/căsuţă de grădină sau, dacă se află la munte ori pe malul mării, ori într-o zonă pitorească, casă de vacanţă, cabană, cabană estivală.